Astăzi am avut prima prezentare din seria celor şapte din întregul semestru la cursul Oral Presentation in English. Am vorbit despre puterea cuvintelor.
După curs, am rămas cu două învăţături importante, pe care nu le-am auzit niciodată menţionate într-o discuţie de Public Speaking. Prima dintre ele: un speaker excelent învăţa să-şi cunoască “presentation personality.” Care este rolul pe care îl joacă pe scenă şi cum îl joacă? Care e cel mai bun mod în care poate comunica el? Despre ce îi place să vorbească şi cât de mult ştie despre subiectul respectiv? Care îi sunt nevoile ca speaker şi ce vrea să obţină la finalul prezentării? Sunt întrebări pe care, de cele mai multe ori, ni le punem la finalul unui training/prezentări/conferinţe eşuate. Desigur, întrebările în astfel de cazuri, nu şi-au găsit răspunsurile.
A două învăţătură, una care m-a ajutat să mă relaxez înainte de prezentare, este legată de scopul principal al speech-ului, şi acesta nu este altul decât mesajul prezentării. Nu noi jucăm cel mai important rol, ci mesajul pe care îl transmitem. Cu alte cuvinte, profesoara Sarah a spus: ” You are always a channel of communication. The most important are the channel and the message.” Acum eu mă întreb: Ce fel de informaţii sunt adesea transmise? Ce energie poartă acestea cu ele şi, mai important, cum fac ele publicul să se simtă?”
Vă invit să aruncaţi o privire pe acest citat şi să vă întrebaţi ce fel de energie transmit cuvintele voastre.
“Watch your thoughts, for they become words.Watch your words, for they become actions.Watch your actions, for they become habits.Watch your habits, for they become character.Watch your character, for it becomes your destiny.”(unknown author)
7 Comments
e adevarat ca rareori in discutiile despre public speaking se ating teme relevante (ex: un speech ok se construieste prin exercitiu, nu prin stiinta; mereu sa stii ce faci daca pierzi atentia salii; intotdeauna sa ai pregatit un banc bun).
cred ca peste toata filosofia de care vorbesti, secretul e sa captezi sala prin ceva – fie ca e vorba de intrebarea de la inceput prin care i-ai surprins pe toti, fie de rochia ta rosie.. 🙂
De acord cu tine in privinta exersarii si a captarii printr-un artificiu, insa cred ca cea de-a doua apare, totusi, mai tarziu, dupa ceva experienta.
Multumesc pentru ganduri.
Foarte frumos citatul de la sfarsit. Il mai auzisem, dar acum citindu-l la tine m-a pus iar pe ganduri. F frumos…
Ma bucur, Paul, ca iti place. 🙂
Tare frumoasa constientizarea ta. ”Ce vreau sa creez? Ce vreau sa transmit?” sunt intrebari pe care si eu le port tot timpul cu mine.
P.S. Citatul de la sfarsit stiu ca ii apartine lui Buddha.
Multumesc, Ramona, pentru parere. Ma bucur foarte mult ca mi-ai citit gandurile. 🙂
Ai un blog minunat . Sunt asa bucuroasa ca te-am intalnit .