Nu sunt convinsa ca ar trebui sa raman indiferenta fata de protestele din Bucuresti si din tara din aceste zile, insa nici nu gasesc argument pentru care as iesi in strada, as citi mai mult de 5 minute pe zi despre asta pe site-urile de stiri sau as discuta cu prietenii ore in sir subiectul. Ma intreb daca este un comportament pasiv si nepasator si daca, prin urmare este cel mai potrivit pentru contextul acesta.
Da, e grav. Da, ma sperie toata atmosfera pe langa care am trecut aseara. Dar aleg sa fiu in afara ei. Si imi asum reactiile celor care ma vor numi anti-patriotista, neinteresata de problemele majore ale tarii sau lipsita de empatie fata de atatia oameni disperati. Doar ca nu cred ca protestul e o solutie, cu atat mai putin cel violent, care se intampla in momentul asta in Piata Universitatii. Pe Facebook continua sa apara video-uri de la proteste si realizez ca impactul lor asupra mea si cu siguranta, nu sunt singura, este atat de puternic. Creeaza panica, frica, teroare. Oameni urland, scandand, lovindu-se. Dar DE CE?
Si mai ales, cum de s-au strans atatia oameni in strada? Si-au dat toti seama dintr-o data ca totul merge prost, ca legile nu sunt de partea lor, ca salariile sunt prea mici si nu mai suporta situatia?
Cine sunt cei care ies in strada si de ce li s-au alaturat atatia tineri in seara asta? Sunt si ei disperati si vor sa schimbe ceva luptandu-se in strada? Sau intr-un timp atat de scurt, a ajuns sa fie cool sa iesi in strada la proteste?
Dati-mi motive serioase pentru ca trebuie sa investesc energie in a protesta public si ce castigam noi din toata nebunia asta! Stim ce cerem? Si mai ales: schimbarea unui om sau a doi oameni rezolva problemele Romaniei?
0 Comments