Ne este uşor să comunicăm despre ce nu e bine. Am observat asta în primul rând la mine. Apoi m-am uitat în jur. Scriem şi povestim cu patos despre experienţele neplăcute din sistemul de educaţie. Descriem cu detalii o acţiune nagativă la care am luat parte. Ne implicăm emoţional când comentăm ştiri despre problemele României. Defapt, ai spune că e firesc, nu?
Şi chiar este. Suntem educaţi să dăm atenţie evenimentelor neplăcute, suntem educaţi să credem că veştile negative sunt cele care contează, suntem educaţi să fim influenţaţi de un eveniment negativ mai mult decât de unul pozitiv. Şi povestea a început cu mulţi ani în urmă, când lecturile erau despre trădare şi nefericire ( Sadoveanu), despre solitudine şi melancolie ( Eminescu ), despre critica şi ironie (Caragiale). Scriitorii apreciaţi scriu despre suferinţe, pierderi, drame. Ironic, nu? A continuat când auzeam în fiecare instituţie conversaţii între adulţi despre greutăţi, eşecuri, probleme. La televizor erau analizate cu surle şi trâmbiţe ştirile negative când o mulţime de oameni îşi spuneau părerea despre ce merge prost. Şi uite aşa, au început tinerii să-şi însuşească acest comportament de comunicator negativ. Şi tot ce e rău, e subiect bun de discuţie.
Şi cu binele cum rămâne? A vorbi despre o lecţie faină, despre vremea de primăvară, despre experienţe noi şi benefice nu e uşor. Şi nici nu atrage. Îmi amintesc de o perioadă din liceu când, proaspăt sosită dintr-o tabără LMT, cu energie şi dorinţă de schimbare, am povestit colegilor despre un proiect care presupunea să creăm un panou cu informaţii şi lucruri interesante şi utile şi să colorăm pereţii, toate cu scopul de a crea un mediu mai frumos. Reacţia este uşor de imaginat. “Nu are sens”, “nu cădem de acord”, nu e interesant”, nu! Acesta a reprezentat cel mai important moment în care am realizat că e greu de implementat o idee care dorea să aibă impact pozitiv.
M-am îndepărtat atât de mult de bine şi de importanţa lui, încât într-un timp credeam că nu mai există. Aproape că priveam acest cuvânt că pe unul abstract. Ce înseamnă să faci bine? Să scrii de bine? Să vorbeşti de bine? Se mai întâmplă ceva de bine în lumea asta?
Va scriu dintr-o ţară în care binele este cel normal. În care oamenii zâmbesc şi vorbesc de bine despre ţara în care m-am născut. O ţară cu oameni care se bucură de reuşite, care ajută necondiţionat, o ţară cu oameni care îi tratează pe ceilalţi cu respect. Învăţ în fiecare zi să văd binele din lumea mea şi lumea exterioară, iar Suedia este locul cel mai potrivit pentru mine în acest moment.
Îmi doresc să văd şi să fac atat de mult bine in tot acest timp aici, încât să il car cu mine in România si să il dăruiesc şi altora. Îmi doresc sa aud conversaţii despre parcurile frumoase bucureştene cu tot atat de multa implicare emotională ca cele despre parcările aglomerate. Imi doresc ca tu, cel care citeşti aceste gânduri, sa vezi in tine binele şi sa intelegi ca el contribuie la formarea unei lumi mai bune.
Roxana, am ajuns total din greseala la postul asta si m-a bucurat sa-l citesc. Pana la ultimele doua paragrafe. Vrei sa-mi spui ca oamenii din Suedia nu se plang despre faptul ca li s-a spart sticla de lapte in sacosa si vorbesc doar despre cat de mare si verde e parcul din centrul orasului? Probabil sunt “off topic” dar…Nu am putea sa ne bucuram de ce e in jurul notru chiar daca suntem in Romania, Suedia sau Algeria?
Uite un subiect care imi place! Ma bucur ca ai constientizat si tu acest lucru, usurinta cu care se alege a se vorbi de rau, a critica, a te plange, a barfii, etc… Iar in ultimul timp se pare a fi un trend, dupa parerea mea.
Nu cred ca sunt de acord cu tine ca scriitorii si operele ar fi de vina ci media si valorile pe care le promoveaza. Si aici intra: stiri, ziare, radio, emisiuni de genu OTV, muzica, filme si nu in ultimu rand tot ce promoveaza ei a fi vedete. Normal ca tanara populatie nu mai are ce modele sa-si ia, o sa vada ca tupeul si frumusetea vor fi de ajuns sa le aduca tot ce vor ei in viata.
Ma bucur ca ai scris aceste randuri, tocmai pentru ca mai e cineva care vede ceva frumos in Romania. Eu- s din Constanta, imi place la nebunie orasul si marea in ciuda faptului ca in ultimul timp l-au cam distrus. Cand am vrut sa aplic la facultate, am fost in Bucuresti, dar eu am zis ca eu mie nu-mi place orasul si aveam o impresie atat de urata de Bucuresti(aglomeratie, numai publicitate, claxoane, fitzele de bucuresti, etc) incat nu prea vroiam sa dau acolo la facultate. Tocmai bine ca am prins o bursa in Istanbul. Am facut 2 ani in Istanbul, un oras frumos, dar care are si el partile lui naspa. Si apoi sunt de aproape inca doi ani in Manchester. In acest timp, in vacante m-am intors de fiecare data acasa, iar intr-una din dati pentru a-mi vizita colegii, am fost in Bucuresti. Am stat 2 zile. Dar atat de mult mi-a placut, asa impresie buna mi-a lasat. Am fost in Herastrau, l-am incojurat pe jos, mi-a placut ca au pus benzi de biciclete in oras, ca inchiriau biciclete pe gratis in parc, metrourile erau noi si multe altele, de vroiam atunci pe loc sa ma intorc la facultate in Romania. Dupa atatia ani prin tari straine, eu zic ca Romania are atata potential si avem locuri foarte frumoase, unele chiar mai frumoase decat in alte tari. Numai ca lumea s-a obisnuit sa se planga toata ziua de orice chestie, de faptul ca sunt romani si etc. Lumea se gandeste ca afara e mai bine, dar iti zic ca si la noi,in Romania, e bine; Peste tot e la fel, uite-te numai din punctul de vedere al crizei economice. Crezi ca a fost si este numai in Romania? Mita crezi ca este doar in Romania? Politicieni corupti doar in Romania? Gropi si mizerie doar in Romania? Saracie doar in Romania? Peste tot e la fel, numai ca in unele tari, exista sisteme, solutii pentru a rezolva unele din aceste probleme. La noi, asta lipseste, aici mai trebuie lucrat… sa ne oprim din a ne mai plange si sa incepem sa facem ceva, sa punem in practica. Sa nu mai dam atentie atat mediei care ne promoveaza numai aceste aspecte ale vietii din Romania.
Am facut cunostinta cu oameni de toate nationalitatile. Multi nu stiau unde este Romania. Dar si cei care stiau, de cele mai multe ori avusesera contact cu un roman inainte, dar aveau numai impresii bune despre Romania. Italienii, nici unul nu a zis nimic si nu a acuzat vreun roman de conflictele ce au fost acum un an, doi intre romani si italieni. Media instiga la astfel de chestii, iar noi ca tara avem un PR foarte rau. Mie mi se pare ca noi ca tara ne spalam rufele in public si aratam restul tarilor numai aspectele negative. Pey sa se intample vreun eveniment de genul in vreo alta tara, sunt sigur ca se rezolva intern si mai greu iese in presa internationala.
Acum nu stiu cat de mult cunosti sau daca agreezi aceea teorie despre noua ordine mondiala, masoni si promovarea valorilor de cea mai joasa speta, tocmai pentru a distruge esenta omului, de a-l indobitoci si a fi mai usor de manipulat, dar dupa parerea mea este foarte valida. Evenimentele din ultimii ani confirma foarte multe chestii, dar aici este un subiect mai vast, in care ar intra si criza si media si razboaiele din Irak, Libia, etc, si industria muzicala(si Lady Gaga si altii) si media si mai multe.
Iar in continuare daca inca iti mai am atentia, cititorule va recomand:
Primul Trailer(tine vreo 3 minute) de pe http://www.spirit.ro unde se vorbeste despre Romania un pic, pe mine m-au impresionat
si o poveste mica, care iti arata ca totul depinde de ceea ce este important pentru tine. Adica daca tu alegi sa dai importanta lucrurilor bune, sa vezi frumosul in tot, sa fii recunoscator, vei vedea ca da lumea este extraordinara sau daca alegi sa te plangi, sa vezi numai partile rele, normal ca vei trai intr-o lume mizerabila.
Poveste
Silviu, iti multumesc tare mult pentru ca ai ales sa-ti petreci timp si energie impartasind gandurile aici.
Cred ca nu as indreptata intreaga vina pe media, e mai mult decat atat in viziunea mea. E o mentalitate care a crescut de la generatie la generatie, aceea ca viata e grea, ca trebuie sa muncim din greu pentru a izbuti, ca raul e mai important decat binele. Na, sunt mai multe motive decat atat. Sunt de acord cu ideile ce se vehiculeaza despre manipularea mintii umane. Accept ideea, insa cred mai tare ca oamenii sunt mai puternici, au o mare putere de discernamant si pot alege ceea ce le face bine. Dar cei mai mult nu stiu, si din nou ajungem la vulnerabilitate.
Ai scris despre faptul ca exista probleme in toata lumea, nu doar in Romania. Absolut de acord. Dar e vorba despre cum aleg oamenii sa (re)actioneze la ele.
Un exemplu concret pe care ti-l pot da in aceasta privinta este intampinarea unor probleme cu materiile ca bursier Erasmus. Germana-incepatori era doar pentru suedezi, nu si pentru cei internationali. Oamenii au inteles ca am nevoie de curs si au adaptat in functie de nevoi. Profesorul preda in germana si fac temele care sunt doar in germana. M-am intrebat cum ar fi stat treaba cu un student strain in Romania.
E vorba de atitudinea pe care o avem. Asa cum ai subliniat si tu, fiecare persoana are puterea sa aleaga binele sau raul. 🙂
Hey! Inteleg ce spui si multumesc pentru opinie. Mesajul meu este unul generalizator pentru cele doua culturi: una focusata pe bine, alta pe ce e rau. Desigur ca in ambele exista exceptii, mai multe sau mai putine, insa experientele din Romania si din Suedia m-au determinat sa cred ca romanii, in procent ridicat, aleg sa vorbeasca despre necazuri, probleme, esecuri, iar suezii se focuseaza pe ce a iesit bine, pe ce trebuie imbunatatit, pe ce a progresat.
Desigur ca bucuria nu tine de tara in care esti nascut, insa mediul inconjurator influenteaza perceptia ta asupra binelui, a bucuriei. E mai greu sa vezi partea plina a paharului intr-o lume care n-o vede, insa nu, nu e imposibil.
Si cred ca, unul si cu unul, gand bun cu gand bun, putem sa le facem altora un mediu mai bun.
Te contrazic cu mult drag 🙂 Mediul in care traiesti are o influenta colosala asupra ta, dar atunci cand se vorbeste despre “rau” in jurul tau, cu atat mai mare va fi contrastul care-ti va genera dorinta. Nu stiu cand se va petrece asta, pentru ca exista momentul potrivit pentru fiecare sa ajunga la acel contrast. Da, e perfect firesc sa te doar cand se vorbeste urat, sa fii frustrat, sa vrei sa faci dreptate, sa vrei sa-i faci pe oameni sa vada altfel lucrurile, sa contribui, sa “lupti”, sa, sa, sa…Totu-i potrivit. Pupici
Roxana,
Chiar inteleg ce spui… defapt eram convins ca inteleg. Tot timpul m-am plans de faptul ca romanii se plang mereu de lucrurile naspa, ca suntem un popor de oameni nedreptatiti (putin mai dur despre subiect am scris si eu aici http://gelu11.ro/2010/09/03/curve-virgine/ ) dar cand mi-am dat seama ca sunt si eu la fel: “Romanii sunt lenesi”, “Romanii sunt pesimisti”, “Romanii se plang…”. M-am uitat in jurul meu si nu am vazut decat oameni care se bucura de soare, de terase si de baruri, de un concert fain si de o aplicatie noua pe telefon.
“Unii romani sunt lenesi”. “Unii romani sunt pesimisti”. Dar la fel de bine si “Unii suedezi sunt lenesi”. Generalizarile nu ajuta pe nimeni,
Gelu, mandru locuitor al Bucurestiului
Esti in Suedia ? Ce frumos . Si eu as vrea sa emigrez . As alege intre Suedia , Olanda si Norvegia .