“Gândeşte înainte de a vorbi”, obişnuiau să îmi zică părinţii mei în copilărie. Nu îmi amintesc ce lucruri spuneam de îi determinam să îmi repete asta. Ştiu doar că mi-a intrat în obişnuinţă să creez gânduri înainte de a le transforma în cuvinte. “E bine să spun asta acum? Ce vor înţelege ceilalţi? Cum să spun pentru a mă exprima cel mai bine? Sunt în măsură să intervin aici? Îmi înţeleg ei mesajul ?” sunt doar o mică parte din gândurile care se întâlneau adesea în mintea mea. O voce le răspundea, una le contraziceau, alta interpreta, iar alta se punea în mintea celorlalţi. Sau poate, era doar o singură voce care îmbrăca diferite roluri. De cele mai multe ori, gândurile dinainte de a vorbi mă inhibau aşa de tare încât peste toată cearta din minte, se aşeza liniştea cuvântului. Nu ajungeam la niciun consens, un consens care să îmi dea verdictul că am destule şi puternice motive să îmi spun părerea.
După atâţia ani, încă aud vocile care se ceartă. Ce este însă diferit acum, o reprezintă conştientizarea lor. Simt când îmi fac rău şi când fac bine, simt când e momentul să acţionez pentru că ele au preluat controlul. Le cunosc numele acum şi ce se ascunde în spatele lor.
Mă întreb astăzi: Cine decide dacă e timpul să faci un pas în faţă şi să rosteşti cuvintele? Care gânduri au puterea cea mai mare? Îţi asculţi vocea curajoasă, perfecţionistă, critică sau dorinţa de a ieşi în faţă, de a spune ce gândeşti sau simţi, chiar şi imperfectă? Tu de cine asculţi?
Vocea ta interioara nu te inseala niciodata. Faptul ca incerci sa faci asta trecand-o prin filtrul gandirii deja o ranesti si nu-si mai atinge socopul. E mult spus scop, e doar o metafora frumoasa. E ca atunci cand faci o alegere cu viata ta: daca te tot gandesti nu o sa stii ce decizie poti adopta pentru ca iti vin in cap N variante posibile. Omul cand e pus sa aleaga intre 2 chestii faine, va alege ceva in detrimentul unui altceva. Asta creeaza multe 🙂 Fain articol!
Citind analiza ta sunt tentata sa-ti raspund. De cele mai multe ori imi ascult inima. Oamenii care mi-au deschis drumul catre resurse umane spuneau ca intuiesc, ca am fler:) cantaresc desigur actiunile pe care le voi intreprinde, dar vorbele si privirea imi construiesc cel mai sincer mod de a transmite ceea ce gandesc.
Cristi, multumesc pentru parere. Ma intreb cum ai defini acea voce interioara. Eu, dupa cum am si scris, aud multe voci in mintea mea. Care este cea mai buna si de ce?
Feo, cum iti dai seama cand inima vorbeste ii cum realizezi echilibrul intre analiza si simtire?
Draga mea,
Te recunosc in raspuns, de ce nu ma mir ca ai mai pus o intrebare:)? deciziile luate cu inima sunt cele care tin de elementele emotionale si nu cele rationale, de exemplu nevoile oamenilor. Apoi, pentru mine este important sa aloc un pic de timp si analizei. Cu varsta:) timpul este mai putin dar de calitate. Totul se traduce in profilul fiecaruia, care spre bucuria celor care vor sa mai schimbe ceva, este ajustabil.