Dragă Suedia,
Îmi lipseşti. M-am întors acasă şi diferenţele de tot felul mă trimit cu gândul la tine. În ultimele 3 zile, am trăit cea mai mare parte cu nostalgia celor 4 luni şi jumătate suedeze. Nu ştiu cum de tu ai oameni aşa frumoşi şi bine-educaţi. Interacţiunile cu suedezi sau străini care trăiesc de ani de zile în Suedia au fost fantastice. Oamenii aceia aveau aşa un dar de a asculta şi un interes de a descoperi lucruri noi! Mergeam pe drumul spre facultate şi timp de jumătate de oră, admiram casele şi curţile curate, descoperite şi cochete. Era aşa linişte în micul oraş Falun! Atâtea chipuri senine şi zâmbitoare! Atâţia oameni dornici să ajute, să asculte. Îmi amintesc ce gânduri apreciative aveam de fiecare dată când mă plimbam în pădurea şi parcul de lângă cămin. Copii cu părinţi şi bunici stăteau de vorbă şi se jucau împreună. Mă miram cum cei mici erau puşi pe picior de egalitate cu adulţii şi trataţi cu atenţie şi păsare. Niciodată nu am văzut vreun copil certat aspru, lovit sau ignorant. Dacă erau în locul nepotrivit sau dacă greşeau în vreun fel, părinţii sau bunicii lor le spuneau aşa frumos asta, încât ei imediat îndeplineau dorinţele lor.
Azi am fost pe plaja de la Constanţa. M-am aşezat lângă mulţi copii. Am observat timp de 2 ore cât de indiferenţi şi surzi erau la strigătele părinţilor şi bunicilor. Am văzut cum se jucau singuri, construind castele de nisip şi cum cei mari aveau grijă de ei citind ziare mondene. Am văzut copii mustraţi aspru, agresiv, traşi de mânecă sau lăsaţi de izbelişte pe plajă minute întregi. Mă întreb, oare: De ce să ne mai facem griji că, odată ajunşi la adolescenţă, tinerii nu mai comunică şi cooperează cu părinţii lor când de mici au fost educaţi să stea singuri?
Dragă Suedia, am aflat un lucru despre tine, care-mi cântă într-una în minte şi prin care filtrez tot ce se întâmplă în ţara mea. Tu eşti educată. Tu ştii ce înseamnă relaţiile părinte-copil, student-profesor, cetăţean-străin. Am avut timp să te observ şi să interacţionăm în experienţa de învăţare la universitate, în drumeţiile suedezilor pe 2 roţi sau la pas, in interacţiunile cu suedezi oriunde. La tine e egalitate pentru toţi oamenii si mai e ceva ce-mi lipseşte teribil acasă: echilibru. Gândurile de admiraţie si inspiraţie din partea societăţii existau doar trecut. Ele au fost înlocuite cu observaţiile, nemulţumirile, criticile si analizele pe tărâmul românesc. Rulează zeci de gânduri care incearcă sa inţeleagă de ce lucrurile stau aşa. Azi am citit ceva ce mi-a reamintit de ceva ce ştiam deja : oamenii aleg să filtreze informaţia prin 2 canale: cel pozitiv si cel negativ. Inteleg asta, dar oare unde sa privesc ca să văd partea plină si frumoasă in această ţară?
În încheiere, îţi mulţumesc pentru timpul magic oferit. Acum ştiu cu incredere ca există lumi civilizate, educate şi deschise, lumi care dau vieţii un sens şi care cresc prin cooperare, unitate şi încredere.
Rox, eu cred că experienţele astea sunt făcute ca să ne dea ceva pentru care să luptăm şi la care să aspirăm 😉 nu cred că nostalgia foloseşte la ceva. Mai bine, foloseşte energia şi prospeţimea amintirilor ca să faci un colţ de Suedia pe aici 😉
AM ajuns aici printr-un link ce mi-a venit de la Monica Baciu.Mi-a placut mult articolul si simt tristetea legata de problemele noastre si in specila de comunicarea dintre noi.Din pacate comunismul este cel care si-a lasat amprenta asupra noastra introducandu-ne in gene frica de a vorbi si comporta liber.Totusi,faptul ca exista persoane ca DVS,care se intorc acasa sau macar lasa un mesaj ‘REAL’pt acest popor,reprezinta sansa noastra.Considerati asta un raspuns la intrebarea pe care ati pus-o spre finalul textului.Numai bine,dr.MIHAI ALBU
Subscriu la comentariul lui Mihai Albu, faptul ca exista oameni tineri ca tine, Roxana, ma face sa cred ca intr-adevar tara asta are sanse de schimbare, chiar daca aceasta schimbare n-o sa se faca peste noapte. Cineva spunea odata “La 20 ani visam sa schimb lumea. Acum, la o varsta mai inaintata am realizat ca tot ce pot e sa ma schimb pe mine”. Ia tot ce e mai bun din fiecare experienta si aplica in viata ta 😉
E imposibil sa nu vezi lucrurile acum prin prisma experientelor din Suedia! Ai crescut, te-ai schimbat, ai capatat o perspectiva mai larga si acum esti aici. Diferentele dintre Suedia si Romania sunt mari, dar si aici sunt oameni care fac lucruri, care au vise si le construiesc pas cu pas, in fiecare zi. Pe multi dintre ei ii stii deja 😉
Intrebarea este ce vrei sa faci de acum incolo, aici sau oriunde altundeva? Cine esti tu astazi si ce vrei sa oferi, ce vrei sa vezi, ce vrei sa primesti?
tu ai terminat snspa? mi se pare ca te cunosc de undeva. Pai de ce nu te-ai intors in Suedia?