Ultima oara cand am fost intrebata cu ce ma mai ocup, am raspuns “Jobul meu este sa-mi caut un job.” Drept urmare, in asta investesc cel mai mult timp si energie: aplicand, facand research, stand de vorba cu oameni din industrie, trimitand mailuri si cautand solutii diferite de majoritatea candidatilor. Pe parcursul acestei cautari, am avut in total 16 interviuri si intalniri de cunoastere pentru 14 firme si companii diferite, rezultate in urma a peste 200 de mailuri, mesaje si aplicatii online trimise. Vineri am investit 6 ore pentru cele 3 interviuri fugind de la Romana la Aviatorilor, apoi la Pipera, bani si energie pe drumurile cu taxiul, metroul si autobuzul pana la destinatii. A fost o zi plina, in care am alergat sa ajung la timp la interviuri si am reusit sa ajung mai devreme la doua si sa intarzii 12 minute la celalalt. Avand in vedere distanta si timpul efectiv pe care il aveam la dispozitie, n-a fost rau deloc. Cele 3 interviuri m-au pus pe ganduri si pot concluziona 5 idei, nu numai dupa ziua de vineri, dar si dupa cele 16 interviuri din ultimele 2 luni.
Exista 2 tipuri de intervievatori. O categorie este a celor care pleaca de la premisa ca intimidarea candidatului este solutia cea mai buna pentru a-l cunoaste. Acesti recrutori au o atitudine rigida, serioasa si au intrebarile pregatite dinainte, fiind destul de putin flexibili in discutie. Zambesc putin, nu se lasa descoperiti din perspectiva umana si se leaga de functie prin a-si demonstra autoritatea, ceea ce, personal, o consider nepotrivita. Cea de-a doua tipologie este mai degraba deschisa, empatica si asculta cu atentie si interes raspunsurile candidatului. Oamenii din aceasta categorie si-au adaptat intrebarile in functie de relatarile mele, au zambit, am ras impreuna si din perspectiva mea, interviurile au fost niste conversatii structurate, nu interviuri formale, ceea ce ofera o deschidere si sinceritate mult mai mare din partea posibilului angajat.
Responsabilitatile job-ului sunt prezentate diferit. Prezentarea jobului este diferita de la recrutor la recrutor. Unii vorbesc despre rolul pozitiei dintr-o perspectiva care avantajeaza angajatul, neamintind nimic despre lucrurile neplacute sau provocari. Unii merg mai departe de atat si ambaleaza job-ul intr-o aura exagerata decat este el defapt si in unele cazuri, e usor sa te prinzi. Altii insa, fac lucrurile diferit si ii apreciez pentru asta. Prezinta atat avantajele, cat si dezavantaje job-ului. De exemplu, in cadrul unei companii, persoana cu care am discutat mi-a spus ca pozitia nu implica dinamismul pe care il caut eu sau in alt caz-jobul nu are legatura mare cu HR sau comunicare, spre ce tind eu. Mi s-a parut cinstit ca cineva sa admita asta deschis.
Persoanele de la receptie fac diferenta. Ele sunt interfata intre vizitator si compania respectiva. Am pasit in spatiile de birouri ale unor companii care nu au investit deloc in personalul de la receptie. Multe dintre fetele respective nu stiau sa fie politicoase, amabile si sa zambeasca. Unele aveau o atitudine superioara care nu se explica, iar altele ziceau sau faceau lucruri de fata cu mine care nu aratau deloc profesionalism. Pe de alta parte, au fost cazuri in care se afisa respect si politete din partea receptionistelor si nu sunt deloc putine.. Cele care nu au facut-o, sper sa stie ca sunt ambasadoarele companiei si ca ele reprezinta, intr-un fel, brandul respectiv. In multe cazuri, intalnirea cu intervievatorul a remediat parerea, dar insist in a spune cat de important este omul de legatura de la receptie.
Cu cat te duci la mai multe interviuri, cu atat mai mult dispar emotiile de frica, rusine si timiditate. Am stat de vorba cu 3 posibili angajatori, insa nu i-am privit asa. M-am gandit ca sunt niste oameni care au nevoie de alti oameni. Si eu pot fi unul dintre ei. Si pot demonstra de ce sunt eu persoana potrivita prin experiente, cunostinte si atitudine. Drept urmare, am fost mult mai relaxata decat la primele interviuri in care imi faceam scenarii in mine si vorbeam fara incredere, subestimand pregatirea si experientele extra-curriculare diverse. Cu cat am inceput sa fiu mai increzatoare si mandra de ele, cu atat discutiile si intrebarile au inceput sa fie mai deschise, inchegate si detaliate. Dar a fost nevoie sa invat asta dupa aproximativ 10 interviuri in decurs de o luna.
A te vinde este unul dintre lucrurile elementare in procesul de angajare si nu numai. N-as fi fost de acord cu aceasta afirmatie acum o luna. Ideea de „vanzare” ma ducea cu gandul la „a minti frumos”, „a pacali” sau „a exagera”. Asadar, ma incapatanam sa fiu diferita si drept urmare, sa raman autentica. Ce am invatat in urma interviurilor si feedback-urilor primite este ca daca tu nu vorbesti cu incredere, convingere si apreciere despre succesele si experientele tale, nimeni nu o va face. Si a fi mandru de ce faci nu incalca valorile mele de autenticitate si onestitate, ci ma provoaca sa ma reevaluez si sa ma valorific pentru rezultate, curaj si implicare. Nu cu mult timp in urma asteptam sa fiu apreciata pentru experientele la British Council, Advice, Senior Tech, Get Ready, AIESEC si pregatirea la cele peste 30 de traininguri, scoli si conferinte la care am participat, insa in adancul meu nu consideram ca sunt valoroase pentru un angajator pentru ca nu sunt sub umbrela numita „job”. Cum am constientizat asta, am inceput sa ma simt mult mai confortabil sa vorbesc despre mine si activitatile din ultimii ani. Am inceput sa ma privesc dintr-o perspectiva mult mai apreciativa pentru ca multi oameni care fac voluntariat invata si experimenteaza mult mai multe decat multi oameni cu job-uri platite. Acum cred ca „vanzarea” nu inseamna decat sa ma pun intr-o lumina favorabila, sa imi privesc si comunic succesele, fara sa pierd din vedere ca mereu e loc de imbunatatit si ca sunt, ca toti oamenii, imperfecta.
Cele 16 interviuri si discutii din ultimele 2 luni au avut rolul de a cunoaste compania, de a afla mai multe despre pozitiile deschise, de a vedea daca sunt potrivita pentru ele sau pentru a discuta despre posibile viitoare colaborari. Am primit si „nu-uri” pe motiv ca cineva fusese promovat intern sau nu am cunostinte ridicate de Excel, iar altele s-au incheiat cu refuzurile mele, pe care, dupa reflectie si discutii, le-am considerat nepotrivite pentru ce caut eu. Cu altele sunt inca in discutii. Fie va trebui sa spun: „nu, multumesc, nu este potrivit pentru mine”, fie ei vor considera asta, fie vom incepe o colaborare de lucru impreuna. Insa un lucru este cert: voi alege job-ul cu care rezonez cel mai tare si care imi va oferi oamenii, responsabilitatile si beneficiile pe care le caut. Iar perioada de cautare a unui job nu este atat de lipsita de valoare cum credeam. Poate aduce lectii si conexiuni pe care inainte nici nu le puteam lua in considerare. Pentru ca viata este o calatorie de invatare.
0 Comments