Este un soi de absenteism prin existenţă pe Facebook; oamenii sunt, dar nu prea. Ei urmăresc din umbră cum lucrurile se întâmplă, nu postează, nu reacţionează, nu-şi exprimă părerea, poate rareori un „like”. I-aş numi observatori pasivi. În ultimele săptămâni de utilizare a site-ului am observat aceste lucruri, dar cu siguranţă nu se întâmplă de săptămâni, ci de când a fost creat Facebook-ul. Ceea ce a determinat ca eu să observ acest tip de cititori acum a fost adăugarea de noi „prieteni”, oameni cunoscuţi sau nu , care postează informaţii de dragul postării sau comentează rar şi dau „like” des. Mai mult decât atât, chiar şi unii dintre cei pe care îi urmăream cu drag înainte, acum postează mai puţin şi scriu mai puţin opinii despre ce alţii împărtăşesc. Totodată, am remarcat şi faptul că a scăzut calitatea informaţiilor transmise.
Nu ştiu care este cauza acestor fapte, dar ştiu cu siguranţă că vreau să folosesc un site în favoarea mea. Iar faptul că se numeşte Facebook nu îi dă acest credit. Vreau să primesc şi răspândesc informaţie şi emoţie oamenilor pe care îi admir, apreciez, respect şi a căror activităţi sunt relevante pentru mine . Pentru că ştiu cum este să deschid bucuroasă şi curioasă Facebook-ul, să descopăr informaţie importantă pentru mine, încep de acum să acţionez şi să iau măsuri. Cum?
1. Şterg prietenii „necunoscuti” care nu postează informaţie interesantă pentru mine. Oricât de (re)cunoscuţi ar fi, faima lor nu mă ajută să evoluez.
2. Ascund de pe wall postările oamenilor cunoscuţi, dar care nu postează informaţie relevantă. Prietenia reală nu este aceeaşi cu cea virtuală.
3. Comentez mai des şi dau „like” mai rar. Mai multă reacţie activă nu strică niciodată!
P.S. Reacţii există întotdeauna în noi, dar de cele mai multe ori le reducem la tăcere. Ele sunt cele pasive.
Pentru că-mi amintesc cât de nedumerită erai de ce nu găsești comentarii la posturile mele, aleg să-ți răspund aici:)
– lipsa timpului dar plăcerea de a trece în revistă măcar lucrurile pe care le apreciezi, ar putea fi unul din motive;
– perfect de acord cu tine în decizia de a ascunde postările nepotrivite de la prietenii care nu înțeleg sensul prezenței tale pe FB, procedez la fel:)
Ce-mi dă ghes însă să-ți împărtășesc este credința că nu suntem la fel, nu simțim și gândim la fel, chiar dacă avem multe în comun. Nu suntem toți pregătiți să intervenim, nu avem nevoie să ne fie cunoscute vocea sau gândul:) și nici n-aș vrea să schimb acest lucru. Descoperirile sunt mai interesante:)
Felicitări însă pentru inițiativă, este încă un prilej de a mai face pași pe drumul dezvoltării personale!
Feo, iti multumesc pentru opinie. 🙂
Da, imi amintesc nedumerirea legata de numarul mic de comentarii pe blog-ul tau. Pot intelege si tolera mai mult acest lucru tocmai pentru ca rolul blog-ului este de a exprima ganduri sau emotii, insa Facebook este o platforma de interactiune, iar eu am senzatia ca interactiunea este din ce in ce mai slabita.
Referitor la faptul ca sunt oameni care nu gandesc si simt la fel, e firesc si e bine sa fie asa. Dar daca ar exista pe Facebook mai multi oameni care sa reactioneze la ceea ce scriem, chiar si din cand in cand, atunci ar fi fain!
Pentru cei ca noi, care traiesc din si pentru interactiunea cu ceilalti, da:) de la ei o sa avem feedback. Un ghid FB ar fi util, mai ales pentru cei care nu-i inteleg utilitatea. Este un demers foarte potrivit ceea ce ai facut cu post-ul tau.
Si eu cred ca un ghid ar fi util 🙂
Hello. Am citit toate articolele de pe blogul tau pana acum, desi nu am comentat niciodata. Tin minte ca am vrut sa iti scriu ceva destept atunci cand ti-am citit primul post, insa m-am dus sa imi fac un ceai si cand m-am intors m-am mai uitat inca odata peste fluxul de stiri, am dat cateva like-uri si…am uitat. Cred ca ai dreptate cand spui ca foarte multi oameni folosesc facebook ca pe o platforma de “prezenta” si nu neaparat de interactiune. E cumva necesar sa ai cont, sa existi virtual si e cumva linistitor ca la sfarsitul zilei, desi ai prieteni cu care nu ai mai vorbit de mult in viata reala, sa vezi ca sunteti “perete langa perete”. Chiar daca nu comentezi. Un like e cumva un semn ca esti acolo. Cel putin pentru mine, care ajung din ce in ce mai obosita acasa in fiecare seara si imi spun “o las pe maine”. In plus, marturisesc, uneori tot ce as avea de spus este “imi place”. Si atunci dau un like. 🙂
Hey, Loredana !
Multumesc pentru ca ai citit gandurile de pe blog 🙂
Impartasim aceeasi viziunea asupra acestei retele sociale si cred ca acel “like” isi are rostul, dar cand exista numai “like-uri” sau in proportie ridicata, atunci nu e mai este comunicare.
Am scris post-ul pentru ca stiu ca cu totii avem reactii, pareri si daca nu le scrierem prietenilor, atunci cui?
Pe de alta parte, sunt constienta ca multi oameni nu privesc Facebook ca pe o platforma atat de personala, ci mai degraba o aderare la trend-ul social.
Te pup cu drag !
Eu folosesc Facebook pentru a afla de evenimente . La care particip si reactionez acolo