Prima zi in Cehia a fost plina de aventura si necunoscut. Am calatorit peste 10 ore cu un taxi, 3 autobuze, un avion, 2 metrouri si o masina. Am interactionat cu 14 oameni noi pe ruta Bucuresti-Praga-Pilsen. Povestea a inceput asa:
Plec de acasa la 10.15 sa rezolv ultimele lucruri pentru plecare, dar planurile de acasa nu se potrivesc cu cele din targ pentru ca la Arsis Vodafone astept de ma plictisesc inainte sa-mi vina randul. Ajung acasa intr-un suflet si cu o intarziere de peste 30 de minute de cum planificasem timpul.
Abia acum realizez ca am prea multe bagaje si nu intra in valize, desi situatia arata altfel cu o zi in urma. Alerg prin casa de colo-colo sa adun toate micile lucruri risipide peste tot si dupa ce indes cat se poate lucrurile in trolere, incepe operatiunea: transportarea bagajelor. Incerc sa ma lupt cu ele sa le asez in lift, sa le scot din lift, sa cobor scarile cu ele si imi dau seama ca cele 2 valize, geanta de mana si o punga de carton sunt imposibil de manuit in acelasi timp.
Ajung in fata blocului si imi dau seama ca trebuie sa traversez bulevardul Mihai Bravu sa las cheile la cineva si nu ma pot descurca cu bagajele printre sirul de masini grabite asa ca rog o doamna de la salonul de la bloc care-si fuma tigara sa se uite 2 secunde dupa bagajul meu.
La magazinul de vis-a-vis doamna nu intelege de ce sa ii las ei cheile mele si cine vine sa le ia si incerc sa o conving ca e singura varianta de a lasa cheile colegelor mele plecate din oras.
Ma intorc la bagaje fara chei si imi dau seama ca e prea mare provocare sa cobor si urc in metrou cu atatea bagaje, asa ca ma hotarasc sa iau taxiul.
Cand traversez strada spre taxiuri mi se impleticesc geamantanele si ma opresc fix in mijlocul strazii cu masini in spate sa imi aranjez bagajele astfel incat sa le pot trage iar dupa mine.
Iau taxiul si imi dau seama ca nu ma va lasa in aeroport sa trec cu geamantanele si cele 2 genti si ca nu am cui sa le las.
Sun rapid o prietena sa ne vedem la Victoriei unde ma indreptam. Nu poate. Sun o alta prietena si imi spune ca in 30 de minute ajunge. Deja era ora 13:24 si la 15:15 decola avionul. A propus inaintea mea sa ia taxiul. Ajung la statia Victoriei. Vreau sa imi incarc cardul pentru calatoria cu 783. Spune ca am deja pe ea bani doar de dus. Vreau si intors. Nu are sa-mi schimba banii. Ma gandesc ca-s norocoasa ca mai aveam 4 lei ramasi pe card si nu a trebuit sa alerg prin magazine cu bagaje dupa mine ca sa imi schimbe banii.
Vine Georgiana mai repede decat credeam. Incep sa scot lucruri din geamantan care erau cu semnul intrebarii. Si le dau Georgianei (Multumesc, Geo!) Ii dau si punga. In statie vad un tip imbracat ca cei din aeroport, imi dau seama ca lucreaza acolo si il intreb daca imi accepta 2 bagaje de mana in avion. Zice ca da, asa ca scot rucasul din trolerul de mana si arunc in el laptopul, camera foto, geanta de mana si o carte.
La 14 fara 20 vine si autobuzul 783. Trecem de verificarea cardului si porneste. Liber pe drum, dar tot ajunge la 14 si 10.
Dau sa cobor din autobuz, ultima, ca aveam ceva mai multe bagaje decat toti de acolo si soferul ma vede luptandu-ma cu ele si se ofera sa ma ajute.”Frumos” imi zic in minte. Ii multumesc si alerg spre aeroport cu ochii dupa cuvintele Czech Airlines. Vad rapid pe un ecran numele companiei si tipul de la check-in ma intreaba: Spre Praga? Si atunci realizez ca a venit ziua sa merg spre Praga.
Cand am ajuns in Praga si unde am innoptat pana la urma, in articolul urmator. Ritmul e la fel de alert, numai ca are mai multa aventura.
No Comments